Nici cel mai înfocat suporter al Corvinului nu visa în urmă cu trei sau patru săptămâni că va avea ocazia să trăiască emoţiile plăcute ale luptei pentru promovare în care este implicată formaţia sa favorită.

De la obiectivul numit salvarea de la retrogradare, echipa hunedoreană a ajuns să se lupte pentru un loc pe prima scenă a fotbalului românesc, o transformare demnă de magia lui David Coperfield. Însă, în locul celebrului magician american stă Titi Alexoi, un antrenor care construieşte echipe, iar la Hunedoara este pe cale să se nască din nou o mare echipă, alcătuită dintr-o generaţie de fotbalişti de excepţie.

Nu înţeleg de ce lumea nu vine la stadion în număr mare. Eu am făcut echipa asta pentru oameni, pentru oraş. Echipa Corvinul 2005 nu este numai a mea, este şi a oraşului. Nu avem un preţ exagerat la bilete, echipa joacă şi sunt rezultate. Îi aştept la stadion, să vină să încurajeze echipa

a spus la finalul partidei cu CSM Râmnicu Vâlcea patronul Florin Uscatu. După 15 ani de aşteptare, echipa Hunedoarei, indiferent că e Cor-vinul sau Corvinul 2005 are şansa de a urca pe prima scenă a fotbalului românesc. Şi asta datorită unei transformări radicale a echipei în retur. La Hunedoara, aşa cum am spus mai sus, e pe cale să se producă un mic miracol, chiar dacă formaţia nu va reuşi promovarea în Liga I. Pariul patronului Florin Uscatu cu tineretul din propria pepinieră e câştigat până în prezent.

Vreau tineri la echipă, nu mercenari. O să aducem şi tineri din alte judeţe, bineînţeles, dacă au talent, nu doar din localitate

, a mai adăugat omul care dă banii la Corvinul Hunedoara 2005.

Cu echipa până la capăt

Demult nu am mai văzut ca publicul hunedorean să încurajeze echipa în mod frenetic ca pe finalul derbyului cu echipa din Râmnicu Vâlcea. O dovadă a ataşamentului de care ar trebui să dea dovadă mult mai des cei care trec pragul stadionului care poartă un nume de legendă pentru fotbalul românesc şi cel hunedorean, în special, Michael Klein.

Îţi e mai mare dragul să vii la stadion şi să vezi echipa asta. Să vezi cum nişte tineri care îmi aduc aminte de Rednic, Andone, Gabor, Petcu, Mateuţ sau Văetuş, toţi componenţi ai marii echipe a Hunedoarei, joacă şi se dăruiesc pe tern

, spunea după ultimul meci de pe teren propriu un spectator hunedorean, trecut de prima tinereţe. Vorbele lui m-au marcat, deşi recunosc că şi eu mă gândisem să fac o comparaţie între echipa actuală şi cea din urmă cu două decenii şi jumătate. Chiar am făcut-o în urmă cu câteva numere ale săptămânalului nostru. E mai bine, însă, atunci când o fac spectatorii şi nu gazetarii sportivi, pentru că ei sunt cei care trăiesc atât bucuriile, cât şi necazurile amplificate la maxim.

Micul Ajax

Confraţii din presa scrisă hunedoreană i-au găsit un nume pentru ceea ce se petrece acum la Corvinul Hunedoara 2005: micul Ajax. Dacă stăm să ne gândim că Bogdan Lobonţ a fost format chiar aici, sub furnale, şi a jucat vreo patru ani la celebra echipă olandeză, comparaţia nu e chiar aşa deplasată.

Media de vârstă a echipei care intră în teren din primul minut e de vreo 22 de ani, una mai scăzută chiar şi decât a celebrei formaţii de la mijlocul anilor 90, care câştiga Liga Campionilor, în finala cu AC Milan de la Viena, finală arbitrată de un trio român condus de Ion Crăciunescu. Micul Ajax mai are de muncit până la a ajunge la adevărata performanţă, dar ceea ce e mai important pentru formarea unei mari echipe, resursele umane şi talentul, există din belşug la actuala formaţie care calcă gazonul Stadionului Michael Klein.