Apa trece, pietrele rămân. În Roşia Montană apa trece, iar pietrele se macină. Tot ce i-a ţinut până acum pe roşieni aici, începe să dispară. Minele subterane, ca nişte rădăcini ale Roşiei Montane, umplu sufletele cu goluri care aşteaptă. Casele vândute se lasă încet la pământ, crapă de liniştea care le-a cuprins. Roşia Montană e tot mai goală şi aşteaptă. Aşteaptă moartea, sinuciderea cu cianură, aşteaptă aur.

Roşia Montană va deveni în curând

GOL Corporation.

Chiar şi cimitirele se golesc. Morţii sunt dezgropaţi şi duşi în gropi străine. Din oasele rămase se va scoate aur. Crucile cu Isuşi din secolul XIX sunt din ce în ce mai ruginite, mai părăsite. Crucea Roşiei Montane nu are nici un Dumnezeu. Dumnezeu a fost evacuat de aici. Casa lui e goală. Din când în când apar străini care fac filme. Figuranţii sunt îmbrăcaţi în haine populare şi încarcă mobilă veche în care cu boi. E un trecut care nu are nicio legătură cu prezentul, nicidecum cu viitorul. La Roşia Montană viitorul sună prost. Regizorii îşi adună echipele şi pleacă. Nu se vor mai întoarce aici niciodată, pentru că nu vor mai avea unde. Oamenii fug, casele rămân. Şi aşteaptă în paragină. Golul doare, pereţii crapă, geamurile cad, praful se pune peste tot. Doar plăcuţele albastre sunt din ce în ce mai multe, se înmulţesc obsesiv:

Proprietate Gold Corporation.

Când în Roşia Montană nu va mai fi nimic, chiar şi ele vor disparea. Pe lacurile de cianură rămase nu va mai fi nici o plăcuţă. Dar deja aţi auzit, ştiţi aceste lucruri. Un subiect care îşi va găsi întotdeauna o pagină de ziar în care poate fi tratat.

Este vorba despre mai multe subiecte care s-au adunat într-unul singur care face aproximativ 300 milioane de dolari. Ultimul atac suferit de România din cauza Roşiei Montane vine din Ungaria. Vecinii noştri vor folosi toate metodele legale pentru a împiedica România să continue proiectul Roşia Montană, considerat periculos pentru mediu, menţionând că se teme de un dezastru ecologic, a declarat un membru al Parlamentului European. Planurile companiei româno-canadiene Roşia Montană Gold Corporation, care intenţionează să deschidă cea mai mare mină de aur din Europa, bazată pe extracţia cu ajutorul cianurilor, a provocat îngrijorare în rândul oficialilor europeni, preocupaţi de modul de depozitare şi management al deşeurilor miniere, care ar trebui tratate în acord cu reglementările europene. Oficialul european susţine că proiectul prezintă riscuri pentru mediu, pune în pericol zonele rezidenţiale, bisericile şi cimitirele şi ameninţă respectarea drepturilor omului. Mina va folosi tehnologii de extracţie a minereurilor cu ajutorul cianurilor, modalitate care poate constitui un pericol ecologic şi pentru râurile estice ale Ungariei, care „colectează” ape din zona exploatării miniere.

Deficienţe majore şi concluzii false
Iniţiativa a provocat proteste puternice din partea Ungariei, mai ales că un proiect similar, bazat pe aceeaşi tehnologie, desfăşurat în apropiere de Baia Mare, a provocat, în anul 2000, un dezastru ecologic, distrugând viaţa salbatică din zona râurilor externe ale Ungariei. Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor din Ungaria a făcut publică analiza raportului privind impactul ecologic pentru Roşia Montană, pe care a realizat-o şi a transmis-o părţii române. Partea ungară a solicitat autorităţilor române să nu emită acordul de mediu pentru proiectul minei de aur şi argint propuse la Roşia Montană, date fiind deficienţele majore şi concluziile de bază false prezente în raport. Ţinta cercetărilor, deocamdată, este omul de afaceri australian Frank Timiş, cel care în vara anului 1997 a reuşit să convingă anumite regii miniere şi societăţi comerciale de stat din domeniu să se asocieze cu el pentru exploatarea minei de la Roşia Montană.

Cine câştigă în toată această afacere?
Aceasta este întrebarea. Răspunsul stă în succesiunea de contracte, anexe la contracte şi metodele de permutare a unor

inginerii

în domeniu. Asocierea a fost, de la bun început, net dezavantajoasă pentru statul român, şi i-a permis lui Frank Timiş ca, prin intermediul firmei sale

Gabriel Resources Limited

din insula Jersey, Channel Islands, Marea Britanie (paradis fiscal), să deţină controlul absolut al afacerii şi, în consecinţă,

partea leului

din afacere.

Ambiţiosul

proiect a provocat până în prezent un adevărat dezastru ecologic în zonă, întrucât exploatarea foloseşte metoda extracţiei cu cianuri. Dar, în România, probleme majore care ţin de mediu, normele şi standardele europene, sunt oprite la porţile instituţilor abilitate în a lua măsuri. În aceste condiţii, sănătatea oamenilor devine prioritară doar după ce ar începe să se numere, în timp, decesele. După incidentul din 2000, când la exploatarea minieră din Baia Mare s-a produs o scurgere cu cianuri, care a afectat şi ţara vecină, Ungaria, organizaţia

Greenpeace

şi alte foruri au rugat insistent sistarea exploatărilor la Roşia Montană. Astăzi, cele două tabere, pro şi contra exploatării, îşi dispută avantajele şi neajunsurile. Afaceriştii de la Roşia Montană bat moneda pe locurile de muncă create, în timp ce părţile adverse susţin că statul este jefuit sistematic, că zona e distrusă, iar banii obţinuţi pe aurul şi argintul extras iau calea străinătăţii, întrucât 80 la sută din profituri revin firmei engleze a lui Frank Timiş, care îşi transportă milioanele de dolari obţinute în băncile din afara ţării.

Contestarii proiectului susţin că statul este jefuit sistematic de firma lui Frank Timiş. Organele de cercetare penală verifică în prezent mai multe piste. Pe de o parte, legalitatea asocierii dintre firma englezească a lui Frank Timiş şi firmele de stat, care dezavantajează statul, pe de altă parte, listarea acţiunilor

SC Roşia Montana Gold Corporation SA

din localitatea Roşia Montană-Alba la Bursa de metale preţioase din Vancouver în baza unui proiect de contract, care i-a permis lui Frank Timiş să adune imensa sumă de 75 milioane de dolari. Din cauza acestei listări la bursă, care a atras substanţiale fonduri de la persoane din mai multe state, autorităţile române se află întro mare dilemă. În cazul unei eventuale intervenţii pentru smulgerea zăcământului din ghearele lui Frank Timiş, mai precis a rezilierii contractului de asociere pe motive de ilegalităţi săvârşite de anumiţi funcţionari români cu prilejul perfectării asocierii, este foarte probabilă declanşarea unui scandal internaţional de pe urma căruia statul român s-ar putea trezi cu obligarea la plata unor imense despăgubiri, de ordinul zecilor de milioane de dolari, date fiind sumele investite de jucătorii bursieri din SUA şi Canada. Astfel, Timiş a evitat şi de data aceasta statul, mai mult decât atât la obligat să ia parte la afaceri necurate, fără a se putea lua vreo măsură.

Roşia Montană, dispută între Băsescu şi Năstase.
În paralel cu derularea exploatării, pe parcursul anilor 1999-2000, perimetrul de exploatare al minei Roşia Montană a fost mărit de la 12 km pătraţi, cât a măsurat în ultimii 100 de ani, la 22 de km pătraţi, iar apoi s-a extins brusc la 42,3 km pătraţi. Zona de exploatare s-a lărgit considerabil fără ca acest lucru să se reflecteze în proiectul contractului de asociere, partea română rămânând tot la cota de 20 la sută din acţiuni, adică la mai nimic. Mărirea perimetrului de exploatare s-a făcut, susţin rapoartele secrete, prin „presiuni faţă de Agenţia Naţională a Resurselor Minerale, pentru acordarea exploatării fără licitaţie. Pe baza contractului de asociere şi a expertizei obţinute, compania lui Frank Timiş a obţinut un credit de 3 milioane USD de la o filială a Băncii Rotchild USA, bani cu care a lansat exploatarea. Australianul Timiş a cotat acţiunile

SC Roşia Montană Gold Corporation SA

la Bursa de metale preţioase din Vancouver-Canada, înainte ca societatea să fi fost înfiinţată, reuşind pe baza reclamei făcute să obţină o creştere spectaculoasă, care a adus în proprietatea lui

Gabriel Resources Ltd

un beneficiu de circa 75 milioane USD. Acesta este, de altfel, şi motivul pentru care, deşi afacerea e cunoscută la toate nivelurile de decizie ale statului, anumiţi factori de decizie se codesc să ia măsuri, întrucât o eventuală reziliere a păguboase asocieri pentru stat, ar putea produce un scandal internaţional şi ar putea determina statul român să plătească despăgubiri de zeci de milioane de dolari investitorilor de la bursa, din SUA şi Canada. Zăcământul de la Roşia Montană a produs la ultima campanie electorală dezbateri aprinse între PSD şi Alianţa. Mai ales că se apreciează că mina ar putea da 300 tone de aur şi 1.300 tone de argint în următorii 15 ani. Pentru înţelegerea acestor cantităţi, precizăm că rezerva totală de aur a BNR este de circa 100 de tone de aur. De partea PSD, fostul premier Adrian Năstase s-a arătat contrariat, declarând că:

Aurul asta va merge în alte părţi pentru că este vorba de investiţii pe care le vor face alţii şi nu vor lăsa aurul aici. Din contră, vor lua aurul şi vor lăsa cianura aici. Eu nu cred în proiectul acesta şi nu l-am susţinut, ca să fie foarte clar.

La polul opus s-a situat actualul preşedinte al României Traian Băsescu, care în repetate rânduri, în timpul campaniei electorale a susţinut că

După informaţiile pe care le am, Roşia Montană este o necesitate, prin valoarea proiectului şi a alternativelor de locuri de muncă create în zonă.

Băsescu a mai precizat că proiectul trebuie să vizeze refacerea mediului în zona afectată şi că acesta reprezintă

un proiect de aducere a bunăstării în Ţara Moţilor.

Până acum nici un semn de bunăstare. Poate invers.