Munca la înălţime

Munca la înălţime

De același autor

Uninominal criticat
Feb 27, 2009 |
0
Feb 27, 2009 |
0
Feb 27, 2009 |
0

De câţiva ani locuitorii marilor oraşe s-au obişnuit să vadă tineri atârnaţi de câteva fire de sfoară pe exteriorul clădirilor în timp ce montează un banner sau pur şi simplu fac lucrări de întreţinere a clădirilor. Totuşi cei care-i remarcă şi sunt fascinaţi de activitatea la câţiva zeci de metri deasupra pământului nu pot să nu se oprească câteva minute pentru a-şi face cruce privind cu gura căscată mişcările căţărătorilor.

Activitatea alpiniştilor a început încă din 1992, dar atunci era una de pionierat. Majoritatea celor care au acceptat să facă lucrări atârnaţi în exteriorul clădirilor erau alpinişti care mai câştigau un ban cinstit. De la spălatul geamurilor pentru clădirile mai greu accesibile sa ajuns la executarea unor lucrări extrem de complexe.

Eu am început în 1992, lucram pentru o firmă din Braşov. Pe vremea aceea erau fonduri rămase de la fostul regim pentru renovări, se lucra foarte mult şi se plătea foarte bine,

îşi aminteşte Marc Daniel, muncitor la o companie de alpinism utilitar din Deva.

Cum concurenţa s-a înăsprit, iar lucrările au devenit de la an la an tot mai complexe, majoritatea celor care au inventat alpinismul utilitar la noi s-au decis să investească în echipamente, să îşi facă o firmă şi să-şi angajeze contabili sau agenţi comerciali. Unii dintre ei nu se mai caţără, o fac angajaţii pentru ei. Au lăsat carabinierele la nivelul unui hobby, au îmbrăcat costume şi au grijă ca lucrările să fie constante în perioada verii.

Am venit la Deva în 1998 şi de prin ’99 a început să lucreze această firmă. Acum concureţa este mai acerbă, toate lucrările se negociază foarte strict, parcă se câştiga mai bine în acei ani de pionierat,

a adăugat Marc Daniel.

În aceste condiţii este normal ca o firmă de alpinism utilitar să aibă şi contracte cu cei care operează, să le ofere salarii atractive şi condiţii bune de muncă.

Echipamentul îl asigură firma, când am găsit oameni cu potenţial în domeniu i-am atras spre această meserie. Se plăteşte destul de bine, în medie între opt sute de mii şi un milion ROL pe zi, la care se adaugă bani pentru masă şi cazare care-i plăteşte tot firma. Se munceşte între opt şi ore pe zi. Alpiniştii utilitari îşi încep ziua cu o jumătate de oră de instructaj obligatoriu şi, înainte de a sări balustrada unei clădiri, semnează protecţia muncii, o formalitate obligatorie înaintea începerii unei zile obişnuite de muncă.

Noi folosim un sistem internaţional care se cheamă IRATA şi este axat pe siguranţă 100 la sut. Tot timpul alpinistul este asigurat în două puncte fixe, sigure, verificate. Chiar dacă prima coardă ar ceda, s-ar tăia de ceva, ceea de-a doua îl susţine pe alpinist. Niciodată n-am avut un caz în care un angajat să păţească ceva,

a susţinut Marc Daniel. Lucrările vânate de alpiniştii utilitari devin de la an la an tot mai atipice.

Recondiţionările o variantă
Cum din spălatul geamurilor nu se mai câtigă suficient, iar firmele care au magazine universale au devenit tot mai zgârcite, alpiniştii reinventează surse de a câştiga bani. Gama de servicii oferită de companiile de profil este acum extrem de diversă şi include de la reparaţii tencuieli, recondiţionări interioare pentru silozuri, lifltări echipamente grele, montare şi întreţinere reclame stradale, şi chiar tăiat şi curăţat copaci în situaţii dificile.

Aşa că să nu fiţi surprinşi dacă într-o dimineaţă vă poate surprinde la cafea un zugrav prins în corzi care dă cu bidineaua la câţiva centrimetri de balconul dumneavoastră, deşi locuiţi la etajul zece.

Din punct de vedere al costurilor, dacă se lucrează cu o firmă de construcţii acestea sunt mult mai mari.

Ei vin cu mulţi oameni, schele şi au în spate şi o logistică mult mai compelxă, oamenii din firmă care muncesc la birou. Noi venim cu câţiva alpinişti, punem corzile şi ne apucăm de lucru, deci şi timpul de execuţie este mai scurt. Sigur că oamenii au învăţat şi alte meserii precum cea de zugrav. Acum lucrăm foarte mult în subcontractare pentru montare de echipamente pentru operatorii de telefonie mobilă,

a încheiat Marc Daniel.