Mesaj de eroare

Fişierul specificat public://field/image/ocolite_de_aur_si_de_noroc.png nu a putut fi copiat, pentru că nu există un fişier cu acest nume. Trebuie verificată corectitudinea numelui introdus.
Sandra Izbașa

Ocolite de aur şi de noroc

Western EuropeNetherlandsAmsterdam

De același autor

Mai 11, 2007 |
0
Mai 04, 2007 |
0

Delegaţia României s-a întors de la Campionatele Europene Individuale de Gimnastică de la Amsterdam cu patru medalii, cu două mai multe decât şiau propus oficialii federaţiei noastre de specialitate.

Se poate spune că delegaţia noastră a fost ocolită de şansă. Vreme de patru zile româncele s-au chinuit să cucerească o medalie de aur, dar nu a fost să fie, la Amsterdam.

Totul a început cu accidentările premergătoare competiţiei. Cătălina Ponor se îmbolnăveşte de scarlatină cu doar o lună şi jumătate înainte şi ratează CE de Gimnastică, Sandra Izbaşa se reaccidentează la glezna cu probleme cu doar două săptămâni înainte şi urma să evolueze cu anestezice.

Ultima pe lista indisponibilelor se transformă Aluissa Lăcusteanu, la antrenamentul oficial de la Amsterdam, când îşi luxează glezna şi iese din dicuţie participarea sa. În concursul individual compus, acolo unde speranţele noastre mergeau spre Izbaşa şi Steliana Nistor, avem parte de prima medalie. Am spart gheaţa. Sandra Izbaşa e vicecampioana Europei, în urma eternei sale rivale, italianca Vanessa Ferrari. Medalia de aur a pierdut-o în urma evoluţiei de la paralele, aparatul la care e deficitară. Nu-i nimic, au spus antrenorii, recuperăm în finalele pe aparate. Steliana Nistor a fost şi ea la un pas de podium, ocupând în final locul al patrulea.

Chinul accidentărilor Finalele pe aparate ne dădeau speranţe mari de tot la alte şi alte medalii. Prima dată a fost bârna, aparat la care în mod tradiţional luăm medalii. Şi „puntea suspinelor” nu ne-a trădat. Argint pentru Izbaşa, bronz pentru Steliana Nistor. Din nou mare ghinion. S-a ratat o medalie de aur din cauza unei aterizări. Coborârea de pe aparat e punctul final al evoluţiei Sandrei Izbaşa la Amsterdam. Cea mai bună gimnastă română aterizează cu un picior pe glezna cu probleme. Inevitabil apare luxaţia, lacrimile de durere combinate cu furie şi retragerea din concurs.

Urma să evolueze şi în finala de la sol, aparat pe care îl domină în Europa şi în lume şi unde era cotată cu cele mai mari şanse la cucerirea medaliei de aur.

Potrivit antrenorilor ar fi putut evolua cu infiltraţii, dar risca agravarea accidentării cu o posibilă fractură sau ruptură a ligamentelor. Iar în toamnă sunt Campionatele Mondiale, cele care asigură biletele spre

Olimpiada de la Beijing de anul viitor, mult mai importante decât o medalie la Amsterdam.
Steliana Nistor mai punctează o dată pentru echipa noastră şi aduce o medalie de argint la paralele, aparat la care nu am mai luat o medalie de nici nu mai ştim când şi la care eram consideraţi cei mai deficitari. Parcă la nici o altă competiţie nu am fost atât de ghinionişti ca în Olanda.

Dacă mai adăugăm că Marian Drăgulescu, cel mai bun gimnast din România şi printre cei mai buni din lume a căzut în cap în evoluţia sa de la sol, taboul e complet.

Marocanul

a fost K.O. şi a fost la rândul său retras din concurs, ratând medalia la aparatul său favorit, solul, acolo unde e campionul mondial en-titre.