Regimul de viaţă al bolnavilor de epilepsie

Regimul de viaţă al bolnavilor de epilepsie

Persoanele care suferă de epilepsie, denumită popular boala copilului, au un regim de viaţă foarte strict. Crizele pot fi frecvente, sau se manifestă doar o singură dată în viaţă.

Putem vorbi despre două forme ale bolii: epilepsia esenţială primară, care apare fără a fi determinată de vreun factor, precum şi de epilepsia secundară, care are o cauză organică bine determinată: accidente vasculare cerebrale, tumori cerebrale, afecţiuni inflamatorii ale creierului.

Tot în această categorie includem şi epilepsia alcoolică, alcoolul fiind cel care poate declanşa crizele de epilepsie. Sunt mulţi bolnavi sub 35 de ani care consumă însă băuturi alcoolice, deşi el este interzis în această afecţiune.

Cea mai frecventă manifestare a bolii este criza de pierdere de cunoştinţă Grand Mal, cu convulsii, cu sau fără muşcarea limbii, cu sau fără emisiune de urină, criză care poate de la cinci, până la 10 minute.

La instalarea primei crize de pierdere de cunoştinţă, bolnavul trebuie dus de urgenţă la medicul neurolog. Acesta va fi diagnosticat şi investigat pentru stabilirea formei clinice de boală şi a conduitei de tratament. Din păcate, unii nu merg la medic atunci când are loc criza inaugurală, pentru că nu-şi dau seama de ceea ce s-a întâmplat,

explică medicul neurolog Camelia Păsat, din cadrul Spitalului General CF Simeria.

Reguli stricte
Tratamentul are două direcţii importante.

În primul rând, vorbim de regimul igieno-dietetic şi de viaţă, care exclude complet şi categoric consumul de alcool, de cofeină, întrucât ele pot declanşa crizele epileptice. Crizele pot fi ameninţătoare de viaţă pentru că, fiind inconştient, bolnavul poate suferi în cădere traumatisme severe de craniu şi coloană. Din acest motiv, bolnavii nu trebuie să desfăşoare activităţi la înălţime, nu trebuie să conducă autovehivule pe drumurile publice, nu au voie să desfăşoare activităţi în funcţii de siguranţă a circulaţiei, precum şi cu utilaje cu risc sau la foc deschis. Cea de-a doua direcţie vizează tratamentul medicamentos cu antiepileptice, anticonvulsivante. Acest tratament se iniţiază şi se conduce de medicul neurolog,

adaugă medicul Camelia Păsat.

Cum procedăm în cazul unei crize
Dacă o persoană bolnavă suferă o criză de epilepsie, este indicat să chemăm ambulanţa. Până la sosirea acesteia, bolnavul trebuie imobilizat, pentru că atunci când are spasme să nu se
lovească cu capul, sau cu coloana. Trebuie avută însă mare grijă ca bolnavul să nu fie traumatizat mai tare de cei care doresc să îl ajute în timpul crizei.