Specialiştii site-ului www.tridexservice.ro vin în întâmpinarea posesorilor de autoturisme cu numeroase sfaturi de mare folos. O atenţie deosebită este acordată de aceşti specialişti concepţiei greşite pe care o au asiguraţii/păgubiţii, când vine vorba să repare maşina asigurată. Preluăm integral acest material de pe site-ul amintit.

Agentul meu (expert sau inspector de daune) mi-a recomandat să folosesc o unitate service agreată de asigurator, din lista unităţilor acestuia.

Nu eşti obligat să o faci. Unele din companiile agreeate de asiguratori fac concesii mari pentru a fi agreeaţi. Cele mai bune unităţi reparatoare nu se regăsesc în listele asiguratorilor deoarece ei nu vor să accepte compromisuri pentru reducerea costurilor reparaţiilor. Legal, dumneavoastră puteţi alege orice unitate reparatoare. Singura problemă este că va trebui să fiţi atent la întocmirea devizului, sau să solicitaţi un deviz antecalcul, pentru a putea fi acceptat de asigurator înainte de facturare. Cu devizul acceptat de asigurator veţi solicita unităţii service să medieze direct facturarea cu asiguratorul. Dacă aveţi un expert independent, atunci veţi fi scutit de neplăceri.

Unitatea service care mi-a scris cel mai mic preţ este din lista celor agreate de asigurator.

Niciodată să nu mergeţi la unitatea cu cel mai mic preţ. Sigur că asiguratorul vrea să-şi scadă pierderea prin plata despăgubirii, însă scăderea este făcută pe banii dumneavoastră. Piesele folosite sau tehnologiile de reparare ieftine vă scad considerabil valoarea vehiculului după reparare. Deci, ce câştigă asiguratorul, de fapt pierdeţi dumneavoastră.

Unităţile cu cel mai mic preţ au în general probleme fie de natură comercială (lipsa clienţilor), fie de natură tehnică şi tehnologică. Reparaţiile „pe genunchi“ sau „la ochi“, întotdeauna necesită ajustări sau alte reparaţii ulterioare, pe care în general nu le
puteţi pune în sarcina asiguratorului. Neutilizarea, de exemplu, a masticurilor de etanşare sau izolare, sau a unor piese de montaj şi legătură, fie duc la coroziuni rapide, fie la senzaţia de vehicul „însăilat“ (asamblat în grabă).

Asiguratorul vă achită valoarea reparaţiei direct în contul unităţii service. Este o măsură de protejare a dumneavoastră?

Nu. Singurul motiv pentru care asiguratorul face acest lucru este pentru a controla valoarea despăgubirilor şi a le face cât mai mici. De cele mai multe ori, în spatele acestui fapt stau şi interese personale ale unor angajaţi ai asiguratorului, care beneficiază de comisioane de la unitatea service.

Niciodată să nu semnaţi o cerere de despăgubire înainte de finalizarea reparaţiilor sau „în alb“.

Asiguratorul vă limitează preţurile materialelor, a pieselor şi a manoperelor. Are dreptul?

Da şi nu. Are acest drept atunci când solicitaţi plata reparaţiilor înainte de efectuarea acestora, sau în „regie proprie“. În acest caz, vă vor fi acoperite numai preţurile în sine, nu şi TVA, deoarece nu s-a înregistrat o taxă pe valoare adăugată legal. Nu, în cazul în care executaţi reparaţia şi prezentaţi documentaţia completă. Atenţie însă la modul de efectuare a reparaţiei, deoarece asiguratorul are dreptul de a verifica veridicitatea celor înscrise în actele pe baza cărora vă întemeiaţi cererea de desdăunare, prin verificarea „vehiculului reparat“.

În cazul în care unitatea service înscrie piese sau manopere neexecutate, vi se poate refuza cererea de despăgubire, considerând că aţi acţionat în solidar cu reparatorul. Nu puteţi invoca „buna credinţă“, atâta timp cât dumneavoastră v-aţi bazat cererea pe acte false. Conform legislaţiei comerciale din România, nu există limite ale adaosurilor comerciale, sau tarifelor. Există numai obligaţia unităţilor de prestări servicii, de a declara aceste adaosuri şi tarife organelor abilitate ale statului.

Asiguratorul mi-a recomandat expres o unitate service.

Nu eşti obligat să o faci. În CEE şi SUA acest fapt se numeşte „steering“ şi este o practică neloială şi neconstituţională. Aceasta înseamnă că asiguratorul dispune de proprietatea dumneavoastră. Dreptul de proprietate vă conferă numai dumneavoastră libertatea de a dispune unde, cum şi în ce mod să vă reparaţi vehiculul. În CEE şi SUA s-au întâlnit nenumărate cazuri în care chiar dacă era înscrisă în contractul de asigurare o clauză de reparare în unităţile asiguratorului, aceasta a fost declarată neconstituţională, iar asiguratorul obligat la plata justă. Steeringul a fost o practică a anilor 70-80, în acest moment fiind considerat practică ilicită. Adaug faptul că există legi (în SUA) privind „Fair Claims Settlement Regulations“, care interzic această practică. Căutaţi cu un motor oarecare pe Internet „fair claims“ şi vă veţi convinge.

Asiguratorul nu vrea să vă acorde unele piese sau manopere atunci când calculează despăgubirea cuvenită dumneavoastră.

Are acest drept atâta timp cât dumneavoastră nu vă apăraţi drepturile. În cazul în care înainte de întocmirea actelor de reparaţie sau a reparaţiei sunteţi sesizat de existenţa unor neconcordanţe între cele acordate de asigurator şi doleanţele service-ului, solicitaţi o reconstatare asiguratorului.

Dacă vreţi să scăpaţi de acest inconvenient, în nota de comandă de reparaţie la predarea vehiculului în service, înscrieţi „reparaţie conform notei de constatare“. În cazul în care nu reuşiţi în mod amiabil să vi se acorde anumite repere sau manopere, deşi consideraţi justă acordarea acestora (Dvs, sau service-ul), atunci solicitaţi în scris asiguratorului soluţionarea daunei prin expertiză extrajudiciară. În acest caz, consultaţi un avocat pentru a fi îndeplinită corespunzător procedura de citare din punct de vedere juridic. Oricum, într-un litigiu în instanţă cu asiguratorul, aveţi dreptul la „proba prin expertiză“, iar expertiza întocmită de un expert are putere juridică, în timp ce nota de constatare a asiguratorului poate fi considerată nulă, deoarece a fost întocmită de un angajat al acestuia, care nu are calitatea de expert (în cel mai bun caz este inginer auto-vehicule).